Sfântul Proroc Amos este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 15 iunie.
Prorocul Amos era păstor, de neam sărac.
Dar „Domnul, Care nu priveşte spre cei bogaţi şi slăviţi, ci spre cei smeriţi şi săraci, l-a chemat pe el de la turmele oilor, la prorocie, ca şi pe Moise şi pe David, şi i-a poruncit să meargă din pământul Iudeei în pământul lui Israel, ca acolo cu cuvintele cele proroceşti să îndemne popoarele la pocăinţă, de vreme ce se abătuseră la închinarea de idoli”. (Vieţile Sfinţilor)
Activitatea sa de proroc a început-o aşadar după divizarea regatului Israel, în anul 930 î.Hr., în cele două regate succesoare ale acestuia, Regatul Iudeea şi Regatul Israel.
Sfântul Proroc Amos a prorocit asupra neamurilor, care au săvârşit multe nedreptăţi şi fărădelegi şi mai ales asupra poporului israelit, care s-a îndepărtat de Dumnezeul Cel Viu şi Adevărat, nesocotind legile Lui.
„Sfântul Amos a prorocit, îngrozindu-i cu cele mai înfricoşate pedepse ale lui Dumnezeu, ce erau să vină nu numai asupra lui Israel, ci şi asupra părţilor celor dimprejur. Asupra Siriei, a Filisteniei, asupra Tirului şi a Idumeii, asupra amonitenilor şi asupra moabitenilor, precum se scrie pe larg în cartea lui. Dar a prorocit mai ales asupra israelitenilor, că după cunoaşterea lui Dumnezeu, se depărtaseră de la El; pentru că Dumnezeu nu se mânie şi nu se răzbună atât de păcatele păgânilor, care nu-L ştiu pe El, pe cât de păcatele poporului care L-a cunoscut pe El şi s-a îndulcit de facerile Lui de bine „. (Vieţile Sfinţilor)
Sfântul Mucenic Ishie a fost primul demnitar al palatului imperial, făcând totodată parte şi din Senat. La ordinul ce impunea ca toţi creştinii care erau în armată, dacă nu se vor lepăda de Hristos, să fie dezbrăcaţi de uniformă şi să petreacă viaţă de rând, Isihie a fost dezbrăcat de veşmintele sale şi a fost îmbrăcat cu o haină de lână fără de mâneci şi a fost dus ca să trăiască laolaltă cu femeile.
După aceasta, împăratul, chemându-l la sine, l-a întrebat dacă nu se ruşinează că a fost coborât din cinstea de magistru la felul acela de vieţuire cu totul necinstit, de vreme ce el, ca împărat, nu poate să aşeze pe creştini în vredniciile şi la puterea pe care Isihie o avea mai înainte.
Sfântul Isihie a spus că cinstea din veacul acesta este trecătoare şi că numai cinstea pe care o are cineva înaintea Domnului Hristos este veşnică şi nesfârşită, pentru aceasta a fost condamnat la moarte; i s-a legat o piatră de moară de gât şi a fost aruncat în râul care se cheamă Oronte, în care sfântul şi-a găsit sfârşitul său fericit.
Fericitul Augustin s-a născut la 13 noiembrie, 354, în Thagaste, în provincia africană Numidia, dintr-o familie nevoiaşă. Tatăl său nu era creştin şi s-a botezat numai pe patul de moarte, în schimb, mama sa, Monica, avea o credinţă fierbinte.
Tinereţea Fericitul Augustin şi-a petrecut-o cu totul în plăcerile oferite de lume. Mama sa, Sfânta Monica, plângea necontenit, rugându-se lui Dumnezeu pentru îndreptarea lui. Ca s-o îmbărbăteze, Sfântul Ambrozie îi spunea că nu poate să piară fiul atâtor lacrimi.
Dumnezeu a ascultat-o şi din pronia Lui, Fericitul Augustin, care se afla într-o grădină din Milano, a auzit un glas de copil, care-l îndemna: „Ia şi citeşte!”. Deschizând Epistola către Romani (13, 12-14) şi citind, a găsit răspunsul Lui Dumnezeu la căutările sale; atunci s-a convertit.
„În anul 387, Augustin primeşte botezul din mâinile Sfântului Ambrozie, în noaptea de Paşti: ‘Târziu te-am iubit, o, frumuseţe, mereu veche şi mereu nouă, târziu te-am iubit’, avea să zică el”. (Vieţile Sfinţilor)
A fost hirotonit preot la Hipon, de episcopul Valeriu, şi a început o ascultare grea, slujirea Bisericii, cu predicarea cuvântului. Peste cinci ani, a devenit episcop.
„Scrierile lui Augustin depăşesc orice cuvânt, prin noutate şi felurimea temelor. Ele dezvăluie măsura fără pereche a darurilor sale. Ca o conştiinţă vie a Ortodoxiei, Augustin se vede nevoit să apere dreapta credinţă, împotriva tuturor ereziilor, care se iviseră în Biserica lui Dumnezeu, în timpul acela; maniheii, donaţienii, pelagienii. Dintre scrierile sale, cele mai mari sunt cartea Despre Trinitate, la care a lucrat 14 ani, şi cartea Despre cetatea lui Dumnezeu. Scrierea care-i face cea mai mare cinste este cartea Retractărilor sale, ca o recunoaştere a propriilor greşeli. Dar lucrarea lui cea mai citită este Confesiunile”. (Vieţile Sfinţilor)
Fericitul Augustin a scris sute de scrisori, despre multe şi felurite lucruri şi mii de predici.
„Cântă şi mergi, Dumnezeu e la capătul drumului”, zicea el. A murit la 28 august 430. Mormântul său se află în biserica Sfântul Petru din Pavia.

