Amânarea rectificării bugetare ar putea genera costuri pentru economie cuprinse între 10 şi 15 milioane de lei pe zi, respectiv 300-450 de milioane de lei lunar, pe fondul întârzierii plăţilor statului către companii şi al cheltuielilor suplimentare cu dobânzile şi penalităţile, potrivit unei analize realizate de Frames.
„Ministrul Nazare promitea o primă rectificare, pentru urgenţe, până la sfârşitul lui octombrie, şi o a doua, de ajustare, până la finalul lui noiembrie. Ieri am aflat, cu stupoare, că ministerele au cerut însă la prima rectificare aproape 60 de miliarde de lei, echivalentul a 3% din PIB. O sumă exorbitantă, absolut ireală, care dovedeşte că bugetarii care au făcut aceste cereri de plată trăiesc într-o lume paralelă. Cert este că, dincolo de ce solicită ministerele, lista restanţelor este lungă. Firmele de construcţii aşteaptă plata unor facturi de circa 15 miliarde de lei pentru lucrări publice. Statul datorează furnizorilor de energie între 5 şi 8 miliarde de lei din schemele de compensare. Sentinţele definitive privind salariile magistraţilor se ridică la aproape 13 miliarde de lei. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate mai are nevoie de 6,4 miliarde de lei până la final de an pentru spitale, programe naţionale şi medicamente compensate”, a explicat Adrian Negrescu, managerul Frames.
Potrivit sursei citate, cheltuielile statului cu dobânzile au crescut în primele nouă luni ale anului.
„Dincolo de plata către magistraţi care probabil va fi reeşalonată, datoria cea mai vizibilă a statului este însă cea publică. După nouă luni, dobânzile au ajuns la 50,6 miliarde de lei, cu aproape 11 miliarde mai mult decât anul trecut. Asta înseamnă că România plăteşte în fiecare zi aproximativ 185 de milioane de lei doar pe dobânzi. Restanţele către firme şi instituţii sunt însă tot o formă de datorie, doar că nu apare în statistici. Costul ei este plătit de altcineva”, se menţionează în document.
Analiza prezintă şi o estimare a costurilor generate de amânarea plăţilor către companii.
„Făceam un calcul recent, la Frames, în care estimam că amânarea plăţilor costă economia între 10 şi 15 milioane de lei pe zi, adică aproximativ 2-3 milioane de euro, sau 300-450 de milioane de lei pe lună. Cea mai mare parte vine din restanţele către constructori. Pentru cele 15 miliarde de lei neîncasate, firmele trebuie să se finanţeze de la bănci, cu dobânzi de 9-10% pe an, ceea ce înseamnă un cost de aproape 4 milioane de lei pe zi. Dacă firmele cer penalităţile legale de întârziere, de aproximativ 14,5% pe an, factura urcă la 6 milioane de lei pe zi şi ajunge, mai devreme sau mai târziu, înapoi la buget. Compensaţiile neplătite furnizorilor de energie adaugă între 1,3 şi 3 milioane de lei pe zi, iar dobânzile legale aferente sentinţelor magistraţilor încă circa 4 milioane de lei pe zi”, susţin autorii cercetării.
Un alt risc semnalat de Frames este cel legat de credibilitatea României pe pieţele financiare.
„La toate acestea se adaugă un cost greu de calculat, dar poate cel mai periculos: cel al credibilităţii. Nazare a spus-o clar şi îi confirm avertismentul – agenţiile de rating reevaluează România în ianuarie şi au cerut un buget clar şi adoptat la timp. Practic, fiecare săptămână de amânare transmite pieţelor că statul nu îşi controlează cheltuielile. O creştere de doar 0,5 puncte procentuale a dobânzilor la care se împrumută România, pe cele aproximativ 250 de miliarde de lei pe care statul trebuie să le refinanţeze şi să le împrumute în fiecare an, ar însemna încă 1,25 miliarde de lei pe an, adică aproape 3,5 milioane de lei pe zi”, precizează sursa citată.
Potrivit analizei, întârzierea plăţilor poate afecta lichidităţile companiilor şi poate genera costuri suplimentare pentru buget.
„În esenţă, rectificarea întârziată nu este o economie, ci o datorie amânată cu dobândă. Statul nu plăteşte facturile la timp, iar firmele se împrumută ca să-şi plătească angajaţii şi furnizorii. În final, costul revine tot la buget, sub forma penalităţilor, a dobânzilor mai mari şi a încasărilor mai mici din taxe. Pentru o economie aflată deja în contracţie, fiecare zi de amânare înseamnă mai puţină lichiditate pentru firmele care ţin în viaţă investiţiile publice”, se mai arată în document.
Analiza atrage atenţia şi asupra riscurilor pentru funcţionarea serviciilor medicale de urgenţă.
„Trebuie spus însă că cel mai grav efect al amânării nu este însă financiar. Ministerul Sănătăţii avertiza încă de la jumătatea lunii octombrie că, fără bani noi, unităţile de primiri urgenţe şi serviciul de ambulanţă riscă să nu mai funcţioneze normal din noiembrie. Necesarul imediat este de 227 de milioane de lei, din care 102 milioane pentru salariile din urgenţe şi 25 de milioane pentru ambulanţe. Este o sumă mică raportată la buget, dar uriaşă ca impact. Un pacient tratat cu întârziere costă sistemul mult mai mult decât unul tratat la timp, iar un serviciu de urgenţă blocat nu poate fi recuperat printr-o rectificare ulterioară”, se precizează în analiză.
În ceea ce priveşte sectorul construcţiilor, întârzierile la plată pot afecta activitatea firmelor şi locurile de muncă.
„Şi firmele de construcţii plătesc un preţ dublu. Fără încasări, multe dintre ele îşi încetinesc lucrările, amână plata furnizorilor sau renunţă la angajaţi. INS arată deja că managerii din construcţii anticipează cea mai mare scădere a activităţii din economie, cu un sold de -16%, şi reduceri de personal. Fiecare şantier oprit înseamnă mai puţine impozite pe salarii şi contribuţii la buget, adică exact veniturile de care statul are nevoie”, se menţionează în document.
În concluzie, Frames susţine că amânarea rectificării bugetare nu elimină cheltuielile, ci le poate majora.
„Altfel spus, amânarea rectificării nu face să dispară nicio cheltuială. Doar le face mai scumpe. Între 10 şi 15 milioane de lei pe zi plătiţi în penalităţi, dobânzi şi costuri de finanţare, la care se adaugă riscul unor servicii medicale blocate şi presiunea pe ratingul de ţară, reprezintă preţul indeciziei. Termenul legal pentru rectificare este 30 noiembrie, dar economia nu îşi permite să aştepte până atunci”, se mai arată în analiza Frames.
