Pe 27 iunie 2025, președintele Agenției Naționale pentru Romi, Iulian Paraschiv a participat la evenimentul „London’s Gypsy Roma and Traveller” organizat de Primăria Londrei, aflat la cea de-a șaptea ediție. Prin programul propus au fost celebrate diversitatea, cultura, tradițiile și contribuția romilor la societatea britanică prin prezența a numeroși artiști romi și reprezentanții artistice – muzică, prezentare de modă, expoziții de pictură.
„Adresez mulțumiri viceprimarului Londrei, responsabilă de portofoliul Comunități și Dreptate Socială, doamna Debbie Weekes-Bernard, care a făcut o pledoarie în favoarea diversității reprezentate de minoritățile Romă, Gypsy și Travellers și a punctat contribuția valoroasă adusă de minoritarii Romi, Gypsy și Travellers de cinci secole în societatea britanică.”, scrie Iulian Paraschiv pe Facebook.
Președintele ANR s-a adresat celor prezenți:
„Stimată doamnă viceprimar Debbie Weekes-Bernard,
Distinși invitați,
Dragi participanți,
Vă mulțumesc pentru invitația de a participa la evenimentul cultural „Gypsy Roma and Travellers din Londra”. Este o onoare să vorbesc într-un spațiu care încurajează nu doar dialogul cultural, ci și implicarea și spectacolele culturale. Din păcate, contextul întâlnirii noastre este departe de a fi unul ușor.
În ultimele săptămâni, am fost martorii unui val de violență în Irlanda de Nord, îndreptat împotriva cetățenilor români – mulți dintre ei de etnie romă. Ceea ce s-a întâmplat în Ballymena nu este un incident izolat și nici un accident. Este rezultatul unui eșec colectiv: un eșec de a proteja, de a include, de a recunoaște umanitatea celor aflați la margine.
Unii dintre acești oameni locuiesc în Regatul Unit de ani de zile. Muncesc, își trimit copiii la școală, contribuie activ la societate. Și totuși, în 2025, unii sunt forțați să doarmă în biserici sau săli comunitare – nu pentru că au făcut ceva greșit, ci pentru că vorbesc o limbă, au un nume sau o culoare a pielii care îi face pe ceilalți să se simtă inconfortabil.
Acești oameni nu sunt doar statistici sau titluri de presă. Au părinți, vecini, colegi. Fac parte din forța de muncă britanică – sunt activi în construcții, în agricultură, lucrând în servicii sau în sistemul de sănătate. România este a doua cea mai mare sursă de migrație a forței de muncă din UE către Marea Britanie, iar romii români, deși adesea invizibili, au jucat roluri cheie în această contribuție.
Însă contribuția lor nu i-a protejat de marginalizare: ori de câte ori tensiunile sociale cresc, devin țapi ispășitori. Am mai văzut acest tipar: în 2009 la Belfast, în 2011 la Essex, în 2013 la Sheffield. În toate aceste cazuri, victimele au fost persoane care căutau o viață decentă și care au primit în schimb violență și tăcere instituțională.
Dragi prieteni,
Să nu ne amăgim: ceea ce vedem nu este doar o criză locală. Este un simptom al unei boli mai profunde – polarizarea discursului public, demonizarea celor vulnerabili, exploatarea fricii de către actori politici iresponsabili.
Vedem cum unii politicieni aleg să alimenteze resentimentele și prejudecățile în loc să le contracareze. Este o strategie cinică, dar pe termen scurt. Pe termen lung, aceasta erodează încrederea, coeziunea socială și chiar valorile democratice față de care ne angajăm cu toții.
Este timpul să spunem clar: ura nu este o opinie. Rasismul nu este un punct de vedere. Este o infracțiune. Este un atac la adresa demnității umane. Și este datoria noastră – a tuturor – să o confruntăm.
Din păcate, nici România nu este imună la aceste atitudini. Persoanele de etnie romă se confruntă în continuare cu discriminarea în propria țară. Ceea ce vedem aici, în Regatul Unit, reflectă o problemă mai amplă – europeană, chiar globală – care necesită nu doar măsuri reactive, ci politici publice structurate, consecvente și îndrăznețe. Trebuie să facem mai vizibilă contribuția romilor la societate, să promovăm cultura și tradițiile rome, să diminuăm distanța lor socială față de populația majoritară. Și acest eveniment celebrează toate aceste caracteristici.
Totuși, există speranță și, mai mult decât atât, există soluții:
Educația joacă un rol crucial. Școlile trebuie să devină spații sigure și incluzive, unde copiii romi nu sunt priviți cu suspiciune, ci cu încurajare. Dialogul intercultural nu este un lux – este o necesitate. Politicile locale sensibile la diversitate trebuie susținute nu doar cu vorbe, ci și cu bugete. Societatea civilă are nevoie de sprijin, nu de obstacole administrative sau neîncredere politică.
De asemenea, este timpul să recunoaștem ceea ce aduc cu ele comunitățile rome. Cultura romă este veche, bogată și adânc înrădăcinată în patrimoniul Europei. Muzica, arta și poveștile sale nu sunt doar surse de inspirație – sunt mărturii ale unei rezistențe extraordinare. În loc să le cerem romilor să se „adapteze” la o normă dominantă rigidă, ar trebui să ne întrebăm: ce face societatea britanică pentru a le oferi oportunități autentice, nu doar formale.
Adaptarea la o limbă nouă, o cultură nouă, un nou sistem juridic nu trebuie să ducă la alienare. Există punți de construit – între norme și tradiție, între reguli și identitate. Dar aceste punți trebuie construite cu bună-credință, cu răbdare și cu respect. Nimeni nu ar trebui să fie forțat să aleagă între cine este și unde trăiește.
În acest context, autoritățile locale joacă un rol vital. Nu trebuie să fie doar pompieri în perioadele de criză – ci parteneri activi în prevenire. Trebuie să construiască rețele de sprijin, mecanisme de avertizare timpurie și, mai presus de toate, să conducă prin exemplu.
De aceea, doamnă viceprimar, vă mulțumesc pentru inițiativă, pentru poziția dumneavoastră, pentru curaj. Într-o perioadă în care tăcerea este mai ușoară, ați ales să vorbiți. Și mai mult decât atât – ați ales să acționați.
Dați-mi voie să fiu foarte clar: viitorul Regatului Unit, la fel ca cel al Europei, nu va fi construit pe excluziune. Trebuie și va fi construit pe coexistență, solidaritate și recunoaștere reciprocă. Diversitatea nu este o amenințare. Este o resursă, o forță. Nu este un obstacol, ci o forță motrice pentru progres. Dar pentru a valorifica această forță, avem nevoie de leadership, viziune – și mai presus de toate – de voință politică.
Să folosim acest moment nu doar pentru a condamna, ci pentru a construi. Nu doar pentru a reacționa, ci pentru a preveni. Nu doar pentru a denunța ura, ci pentru a planta rădăcinile dreptății sociale și incluziunii – acolo unde este cel mai dificil: în instituțiile noastre, în comunitățile noastre și în practicile noastre de zi cu zi.
Să sărbătorim diversitatea culturală și bogăția acesteia!
Vă mulțumesc pentru atenție!


