Sfântul Ioan a fost călugăr la Lavra Sfântului Hariton, nu departe de Ierusalim, în pustiul Palestinei.
Lăcașul Sfântului Hariton era aproape de Ierusalim în pustiul Palestinei și se numea ‘Lavra cea veche’, deoarece a fost ridicat înaintea altor lavre de ctitorul său.
‘Deci, în acea veche lavră a lui Hariton s-a nevoit pustnicește acest Cuvios Ioan, care, din tinerețe rănindu-se de dumnezeiasca dragoste, s-a lipit de Dumnezeu, după cele scrise: ‘Iar mie îmi este bine a mă lipi de Dumnezeul meu’ ‘. (Viețile Sfinților)
Fiind râvnitor împlinirii rânduielilor monastice, Sfântul Ioan a fost hirotonit preot și a viețuit cu pace în acea lavră până la sfârșitul vieții.
Pentru faptul că Sfântul Ioan a viețuit în acea peșteră veche, slujind în biserică, a fost numit și ‘al peșterii celei vechi’.

