Sfântul Mucenic Luchilian este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 3 iunie.
Sfântul Luchilian a trăit în timpul împăratului Aurelian (270-275), a locuit aproape de Nicomidia şi a fost slujitor într-un templu păgân. S-a creştinat la bătrâneţe, devenind propovăduitor al Evangheliei.
„El arăta şi celorlalţi păgâni deşertăciunea şi pierzarea necurăţiei idolilor şi-i povăţuia spre mântuire, aducându-i la Hristos Dumnezeul nostru cu învăţăturile sale, fiind multora chiar chip de întoarcere către Dumnezeu”. (Vieţile Sfinţilor)
„Atunci, ucigaşii cei cumpliţi ai Domnului, umplându-se de mânie, l-au pârât şi l-au dat spre judecata păgânilor. Deci, robul lui Hristos a fost adus la cercetare înaintea lui Silvan, care era pe atunci mai mare în Nicomidia”. (Vieţile Sfinţilor)
În faţa autorităţilor, Sfântul Luchilian a mărturisit că este creştin. A fost bătut şi apoi aruncat într-o temniţă unde se mai aflau patru tineri, închişi pentru Hristos. Aceştia se numeau Ipatie, Pavel, Dionisie şi Claudie.
Împreună au fost duşi la Bizanţ, unde au fost condamnaţi la moarte.
„Ajungând în Vizantia cei patru sfinţi tineri, Claudie, Ipatie, Pavel şi Dionisie, au fost tăiaţi cu sabia; iar pe Sfântul Luchilian l-au spânzurat pe cruce şi, pătrunzându-l cu piroane peste tot trupul, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu”. (Vieţile Sfinţilor)
O tânără creştină, pe nume Paula, care i-a îngrijit în timpul drumului şi cât au fost închişi, iar după moarte le-a îngropat trupurile, a fost prinsă de autorităţi, torturată şi omorâtă în acelaşi loc cu cei pe care îi slujise.

