Sfintele Muceniţe Minodora, Mitrodora şi Nimfodora sunt pomenite în calendarul creştin ortodox la 10 septembrie.
Aceste sfinte muceniţe erau surori, originare din Bitinia, şi au trăit în timpul împăratului Diocleţian (284-305).
După trup surori fiind, s-au făcut surori şi după duh; cu un suflet au ales a sluji lui Dumnezeu mai mult decât lumii şi deşertăciunilor ce sunt în lume.
„Ticălosul Sichem, adică lumea aceasta, cu cele trei fiice ale sale: ‘pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii’ (I Ioan 2,16) nu ştie nimic altceva decât numai a vătăma pe cei ce se lipesc de dânsa. Precum funinginea înnegreşte pe cei ce se ating de dânsa, tot aşa şi pe cei ce-o îndrăgesc îi face negri, necuraţi şi spurcaţi”. (Vieţile Sfinţilor)
Petrecerea Sfintelor Muceniţe era pe un deal înalt şi pustiu, care era aproape de apele cele calde ale Pithiei ca la două stadii depărtare. Acolo, sălăşluindu-se, petreceau neîncetat în post şi în rugăciuni.
A aflat însă despre ele guvernatorul acelei regiuni şi a cerut să fie prinse şi aduse înaintea sa. La interogatoriul la care au fost supuse au mărturisit credinţa lor în Iisus Hristos.
Sora cea mai mare, Minodora, a fost ucisă în bătaie, iar trupul ei a fost adus în faţa celorlalte două surori, pentru ca să se înfricoşeze.
„Iar după patru zile prigonitorul punând pe Mitrofora şi pe Nimfodora înaintea sa la judecată, a adus lângă picioarele lor trupul cel mort al surioarei lor cea mai mare. Şi zăcea acel trup cinstit al sfintei Minodora gol, neacoperit cu nimic, şi nu era pe dânsul nici un loc nerănit, toate mădularele sfărâmate de la picioare până la cap, nu era nimic întreg, şi era umilită privelişte pentru toţi. Aceasta a făcut-o prigonitorul, ca şi cum ar zice: Oare vedeţi pe sora voastră? Aceeaşi soartă veţi avea şi voi! Şi nădăjduind că acele două surori, văzând trupul surorii lor muncit aşa de cumplit, se vor teme şi se vor supune voiei lui. Iar toţi cei ce erau de faţă, privind la trupul acela mort şi cumplit, erau biruiţi de firească jale şi umilindu-se, plângeau; doar singur prigonitorul mai mult se întărea ca o piatră”. (Vieţile Sfinţilor)
„Iar pe sfintele fecioare Mitrodora şi Nimfodora, deşi dragostea cea către soră le pleca spre lacrimile oprea pe ele dragostea cea mare a lui Hristos şi nădejdea cea încredinţată, că sora lor acum se veseleşte în cămara Mirelui său, şi pe dânsele le va aştepta la sine ca, de aceleaşi răni împodobindu-se, să se sârguiască a veni şi a se arăta feţii Domnului celui prea dorit”. (Vieţile Sfinţilor)
Mitrodora şi Nimfodora nu s-au lepădat de credinţă şi au fost ucise în chinuri.

