Sfântul Sfinţit Mucenic Atinoghen şi cei 10 ucenici ai săi sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox în ziua de 16 iulie.
Sfântul Atinoghen era din Sevastia Capadociei şi a trăit în timpul împăratului roman Diocleţian (284-305), persecutor al creştinilor.
În perioada persecuţiilor, Sfântul Atinoghen, care era episcop, se retrăsese împreună cu zece ucenici ai săi la o mănăstire mică, aproape de satul Pidaton. Acolo i-au găsit soldaţii guvernatorului, numai pe ucenici, pentru că sfântul episcop lipsea din mănăstire.
Auzind Sfântul Atinoghen că ucenicii săi au fost ridicaţi şi închişi în temniţa din cetate, a mers după ei şi alăturându-se lor îi îndemna spre mucenicie. Au fost torturaţi, apoi au fost omorâţi, mai întâi ucenicii, după aceea şi Sfântul Atinoghen.

Sfânta Mucenică Iulia era fiica unui bărbat vestit cu numele Analson. A fost luată în robie de mică, după cucerirea Cartaginei, şi a fost dusă în Siria Palestinei. Acolo a fost vândută unui oarecare negustor, care era păgân.
Fecioara, deşi era la stăpân necredincios, ţinea cu tărie la credinţă cea întru Hristos în care se născuse şi la obiceiurile cele bune creştineşti, cu care se învăţase de pe când era în scutece.
Negustorul „se mira de obiceiul ei cel bun, de blândeţea şi răbdarea ei, de smerenia şi de postirea ei cea mare. Fiindcă el o vedea postind în toate zilele, afară de sâmbătă şi Duminică. Vremea care-i prisosea din slujbe, nu o petrecea în deşert şi în odihnă, ci, uneori în rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu, iar alteori în citirea cărţilor pe care le învăţase din copilărie. Numai câteodată se odihnea în timpul nopţii şi totdeauna era galbenă la faţă şi trupul îi era slab şi obosit de osteneală şi de înfrânare”. (Vieţile Sfinţilor)
„Stăpânul ei o îndemna mult să se lepede de Hristos şi să vieţuiască în necurăţie, după obiceiul lor cel păgânesc. Dar cu nici un fel de îngroziri nu putea s-o înduplece, pentru că Iulia era gata mai bine să moară, decât să se lepede de Hristos şi să se lipsească de înţelepciunea Sa. Stăpânul ei de multe ori a voit să o piardă, dar, văzând slujba ei credincioasă, o cruţa”. (Vieţile Sfinţilor)
Începuse să-i fie milă de ea, să o cinstească şi să o iubească. Lăsase în mâinile ei toate ale sale, căci vedea că averea lui se înmulţeşte prin mâinile ei, pentru că Dumnezeu a binecuvântat pentru dânsa casa acelui negustor.
Într-una din călătoriile pe mare, pe care negustorul le făcea împreună cu Sfânta Iulia, în insula Corsica aceasta a fost descoperită că este creştină de păgâni care jertfeau zeilor şi chiar dacă stăpânul său s-a opus a fost omorâtă prin crucificare, după ce mai înainte a fost torturată.

